Adesea se discuta despre costurile mari pentru tratamentele bolnavilor infectati cu HIV, cei de tuberculoza, sau cat de mult ne costa tratarea toxicomanilor, dar rareori auzim vorbindu-se despre politicile de prevenire a acestori boli. Nu e de mirare ca potrivit AFP, intr-un clasament cuprinzand 29 de ţări - state din Uniunea Europeană, Norvegia şi Elveţia -, vizând respectarea normelor preventive, a accesului la îngrijirile medicale şi a drepturilor pacienţilor, Romania ocupa ultimul loc. Daca la aceasta stire o adaugam si pe cea conform careia unitatile sanitare din Romania au raportat, pe anul 2008, aparitia a peste 9600 de infectii nosocomiale, atunci peisajul este complet.
Dar, nu intentionez sa discutam astazi, doamnelor si domnilor, despre ceea ce nu se face, ci despre ceea ce putem face pentru a schimba aceasta situatie, pentru ca romanii sa isi recapete increderea intr-un sistem sanitar, care in prezent este in pragul colapsului , dar care, de cele mai multe ori, a avut si rezultate exceptionale. Interventiile chirugicale in premiera, situatii limita carora medicii romani le-au facut fata cu brio sunt doar niste exemple care demonstreaza ca sistemul sanitar romanesc poate fi resuscitat, si inca cu rezultate exceptionale.
Ceea ce inca nu ne face cinste este lipsa politicilor preventive. Asa cum am afirmat anterior, este mult mai ieftin sa previi decat sa tratezi. Sunt multe probleme medicale care intra aici in discutie, dar de aceasta data as vrea sa mentionez doar prevenirea consumului de droguri. Moarte alba nu tine cont de varsta, de statutul social, sau de confesiunea religioasa din care facem parte. Prinde in mrejele sale deopotriva si saraci si bogati, tineri si adulti si femei si barbati. O statistica oficiala privind numarul dependentilor de droguri nu a mai fost facuta din 2004 cand seful Agentiei Nationale Antidrog a dat publicitatii un numar de 35.000 de consumatori. De atunci singurii care poate au mai avut curajul sa mai contabilizeze numarul consumatorilor de droguri sunt doar agentiile neguvernamentale din domeniu care ofera asistenta dependentilor de stupefiante si care au numarat 17.000 de consumatori de heroina injectabila doar in Capitala. Banii necesari pentru tratarea dependentilor de droguri implica fonduri pentru tratament, pentru sustinerea centrelor de dezintoxicare, pentru prevenirea raspandirii infectiilor cu HIV si hepatita C, pentru formarea de specialisti in vederea conceperii si implementarii de programe care sa vizeze reintegrarea sociala a dependentilor, sustinerea psihologica a familiilor acestora. Din nefericire, stimati colegi, acţiunile de tip preventiv nu sunt corelate şi bine structurate de aşa manieră încât să ajungă unde trebuie. Ar trebui ca de la vârste foarte fragede să li se explice copiilor că a consuma un drog se traduce prin nişte modificări mari la nivelul organelor interne şi prin posibilitatea de a contacta boli care vor afecta sistemul nervos central, iar când sistemul nervos central – care dirijează toate organele - cedează, poţi ajunge cu uşurinţă dependent. Ideal ar fi ca în toate şcolile din ţară să existe persoane care să se ocupe şi de copii care tind să alunece spre dependenţa de droguri. Cea mai bună modificare comportamentală s-a observat în locurile în care foşti dependenţi de droguri vin să povestească cum a fost viaţa lor până atunci şi ce au făcut să se lase de droguri, cât a fost de greu şi ce fac în prezent. Dacă dorim să reducem numărul dependenţilor de droguri trebuie să folosim toate pârghiile: de informare prin diverse modalităţi (panouri, conferinţe, expuneri, filme); focus-grupuri, etc.
Potrivit Observatorului European pentru Droguri si Toxicomanie scoala este considerat locul propice unde prevenirea poate fi eficienta la cote maxime precizand ca interventia timpurie asupra copiilor cu tulburari comportamentale necesita o cooperare stransa intre serviciile medicale, sociale si pentru tineret. Experienta altor tari a demonstarat eficacitatea cooperarii dintre cele 3 directii. Conceptul german de “tratament multi-modul” care ofera o combinatie de consiliere pentru parinti si ingrijitori, sprijin concomitant medical, psihoterapeutic si psihosocial, precum si sprijin educational in gradinite si scoli, abordarea irlandeza de educatie specifica si consiliere psihologica si cea a Tarilor de Jos unde s-a pus accent pe tratarea comportamentelor perturbatoare ale tinerilor in copilaria mijlocie sunt doar cateva dintre exemplele de success privind importanta prevenirii inca de pe bancile scolii.
Doamnelor si domnilor, Observatorul European pentru Droguri si Toxicomanie a analizat problema drogurilor in Europa si a elaborat un raspuns care evidentiaza tendinte, evolutii si aspecte calitative. Potrivit raportului prevenirea consumului de droguri poate fi impartita in diferite niveluri sau strategii, de la prevenirea de proximitatea la prevenirea indicata. In ceea ce priveste prevenirea universala a consumului de droguri in scoli, obiectivele sale a suferit o data cu trecerea anilor modificari. Astazi se pune accent pe integrarea sociala si pe crearea unui mediu protector in scoli. S-a evidentiat necesitatea evenimentelor pentru parinti si strategiile exclusiv de informare(zile de informare, vizite ale expertilor sau ale agentilor de politie in scoli).Prevenirea in cadrul familiei este o alta abordare de prevenire larg utilizata.Un numar de 11 tari au raportat o desfasurare completa sau cuprinzatoare a reuniunilor si serilor familiale. Similar cu prevenirea in scoli, prevenirea in cadrul familiei pare sa se concentreze, in principal, pe informare. Desi a fost raportata doar in 7 tari, instruirea si formarea intensiva pentru familii s-a dovedit a fi in mod consecvent eficace.
Exceptand prevenirea universala, care poate avea efecte mai mult sau mai putin vizibile, un rol important in procesul de prevenire il are prevenirea selectiva. Accentul pus pe anumite grupuri, indeosebi cele vulnerabile, sau analiza unor factori demografici si sociali precum rata somajului, absenteismul scolar, familii dezradacinate constituie directii clare privind expunerea la riscul consumului de droguri. Intr-un sondaj efectuat in Tara Galilor s-a aratat ca doar 1% din tinerii non-vulnerabili consuma droguri, pe cand adevaratii consumatori de droguri sunt in proportie de 24% chiulangiii, 33% sunt cei care nu au o locuinta si 39% sunt cei care au mai fost arestati in trecut. Asadar politicile de prevenire, in marea lor majoritate, ar trebui indreptate catre grupurile vulnerabile de tineri intrucat acestia sunt mai degraba expusi fie la recidiva fie la alunecarea catre consumul de stupefiante. Si nu ne referim aici doar la drogurile puternice ci si la substantele psihoactive.
In concluzie, doamnelor si domnilor, prevenirea ar trebui sa aiba in centrul atentiei tinerii, indiferent daca fac parte din categorii vulnerabile sau nu, deoarece aflati intr-un mediu organizat, cel al institutiei de invatamant, acesta poate beneficia de supreveghere, ajutor si consiliere iar urmarirea comportamentului elevilor este primul pas in ceea ce inseamna preventia, fie ca vorbim de consumul de droguri, tutun sau alcool. Aceleasi studii au demonstrat ca politicile de prevenire a consumului de alcool si tutun pot avea efect si asupra consumului de droguri, accentul punandu-se in ambele cazuri pe constientizarea efectelor negative pe care le au drogurile si alcoolul asupra lor ca indivizi, asupra familiilor si societatii. Un asemenea proiect, cu rezultate pozitive, este implementat in Tara Galilor in 93% dintre scolile generale si licee.
Conform studiilor, Romania nu este o tara in care consumul de droguri este la o scara alarmanta, insa nu trebuie sa asteptam sa se ajunga aici. Conceperea si implementarea unor politici de prevenire vor ajuta la tinerea sub control a flagelului .
Tags: prevenire consum droguri
